Soția a venit acasă mai târziu decât de obicei și… cam cherchelită. Era una dintre acele seri când ieșise cu fetele și „doar un pahar de vin” s-a transformat într-un maraton de cocktailuri. Când a ajuns în fața ușii, s-a oprit o clipă, încercând să-și regăsească echilibrul.
„Ok, ok… calm, nu-ți dai nimic de gol. Intră ca o doamnă!” își zise ea, dar când a încercat să bage cheia în broască, cheia părea să aibă altă părere. După câteva încercări și un mic monolog despre „cine a strâmbat ușa asta?”, a reușit să intre.
În sufragerie, soțul stătea pe canapea, citind ceva liniștit. Observându-l, panica ei a crescut brusc. „Trebuie să par ocupată! Să vadă că sunt serioasă, nu cum arăt acum.” Așa că, fără să scoată un cuvânt, a înșfăcat laptopul de pe masă, l-a deschis și s-a așezat la birou. Se uita fix la ecran, cu un zâmbet larg, dar… complet necontrolat.
Sotul, ridicând o sprânceană și uitându-se la ea cu un amestec de uimire și amuzament, o întreabă calm:
– Draga mea, ce faci acolo?
Ea, încercând să pară serioasă, dar reușind doar să chicotească:
– Lucreeeez. Știi, raportul… rapoartele… deadline-urile… economia globală, chestii importante!
Soțul s-a apropiat încet, a privit peste umăr și a realizat că laptopul era… oprit. Nici măcar nu-l pornise! Cu o expresie de om care știe exact ce se întâmplă, dar se amuză pe seama situației, îi spune blând:
– Draga, închide servieta și treci la culcare!
Soțul vine acasă obosit după o zi lungă la serviciu, dar cu chef de vorbă, așa că își lasă geanta la intrare și o întreabă pe soție:
– Cum ți-a mers ziua, dulceață?
Soția, vizibil ocupată cu un ghem de ață și un ac de croșetat, nici nu ridică privirea:
– Perfect, dragule. Am făcut ciorbă – să știi că am pus și leuștean, cum îți place –, am prăjit pește, că tot ai zis că nu mănânci destul omega-3, am spălat toate geamurile – acum avem lumină ca în spital –, am spălat hainele copilului, ale tale, ba și ale vecinului, că m-a rugat de dimineață.
Soțul se uită puțin mirat, dar zâmbește. Soția continuă fără să clipească, în timp ce își aranjează ochiurile croșetate:
– Și-acum stau și croșetez un mileu pentru mă-ta, să aibă pe ce pune bibelourile alea pe care le tot șterge de praf din oră în oră.
Soțul, vădit impresionat, se așază pe canapea, dar soția ridică dintr-o dată privirea spre el, cu un ton serios:
– Apropo, dacă nici mâine nu achiți factura la internet, nu mai vorbesc cu tine!!
Eu sunt un tip foarte timid. Mereu am avut problema asta, să știți. Îmi e greu să fac primul pas, nu știu niciodată ce să zic, cum să mă port. Dar aseară, aseară am reușit să-mi înving timiditatea! A fost o seară cum nu mi-am imaginat vreodată.
Să vă povestesc… eram la o petrecere, lume multă, atmosferă faină, dar eu, ca de obicei, retras, sprijinit de perete, cu un pahar în mână. Observam oamenii, încercam să par că mă distrez, deși interior eram un ghem de emoții.
La un moment dat, o fată frumoasă – nu, stați, frumoasă e puțin spus, era superbă! Genul de fată pe care o vezi doar în filme sau pe copertele revistelor. Și, ce să vezi, se apropie direct de mine. Îmi oferă un pahar de băutură și îmi zâmbește așa, cum numai ea știa să zâmbească. Îmi zice:
– Hei, ce faci aici singur? Vrei să mergem la mine?
Am rămas șocat. Credeam că visez. Mă ciupesc de mână pe ascuns, nu, era real! Înghit în sec și, cumva, nu știu cum, îi spun:
– Da, sigur.
Ajungem la ea acasă, inima îmi bătea ca un toboșar la un concert rock. Mă așez pe canapea, ea îmi spune:
– Scuză-mă un minut, mă întorc imediat!
Buuun, îmi zic eu, timp să mă liniștesc. Începeam să mă obișnuiesc cu ideea că, poate, seara asta e chiar despre mine. Dar când se întoarce, ce să vezi… era complet goală! GOALĂ, vă spun! Își lasă hainele în urmă, ca o scenă dintr-un film, se așază pe genunchii mei și începe să mă mângâie și să mă sărute peste tot.
În momentul ăla, am simțit că asta era ocazia mea, șansa mea unică. Toată timiditatea dispăruse, ca prin minune! Mi-am zis în gând:
„Asta e, băiete! E momentul tău! Nu o lăsa să-ți scape!”
Așa că mi-am luat inima în dinți, am strâns din pumni și i-am spus, cu toată încrederea din lume:
– Ai putea să-mi dai numărul tău de telefon?
