Mama sosește pe neașteptate la fiica ei, hotărâtă să facă o mică vizită surpriză. Intră în casă și observă imediat dezordinea din sufragerie. Uimită, începe să inspecteze totul cu ochiul ei critic de gospodină experimentată.
–Mama: Fata mamii, ce-i cu vesela asta spartă peste tot? Ce s-a întâmplat aici?
Fiica, încercând să pară relaxată, se așază pe un scaun – singurul care mai e întreg – și răspunde nonșalant:
–Fiica: Eh, ne-am certat, mamă…
Mama ridică sprâncenele, șocată:
–Mama: Certat?! Certat?! Așa te cerți tu? Cu farfuriile? Cu cănile? Ai rămas fără pahare și ai trecut la artileria grea, tacâmurile?!
Se îndreaptă spre dormitor și vede patul rupt, sprijinit pe cărți și câteva lăzi de bere. În acel moment, își pune mâinile în șolduri:
–Mama: Și asta? De ce e rupt patul, fata mamii?
Fiica, în continuare calmă, răspunde zâmbind larg:
–Fiica: Ne-am împăcat, mamă.
În sala de judecată, atmosfera era tensionată, dar cu o ușoară urmă de curiozitate, pentru că inculpatul Bula era cunoscut pentru răspunsurile sale imprevizibile. Judecătorul, un bărbat serios, dar ușor amuzat de faima lui Bula, îl privește fix peste ochelari și începe interogatoriul:
–Judecătorul: Inculpat Bula, recunoști că ai furat oile?
Bula, stând drept în boxa acuzaților, își drege glasul și răspunde cu o voce calmă, dar plină de convingere:
–Bula: Nu, domnule judecător, eu am furat doar una!
Judecătorul ridică o sprânceană, intrigat de mărturisire, și continuă:
–Judecătorul: Doar una, zici? Atunci cum explici că întreg satul susține că întreaga turmă lipsea?
Bula zâmbește șiret, ca și cum ar fi așteptat această întrebare, și spune:
–Bula: Păi, domnule judecător, ce era să fac? Eu am furat o oaie, dar după ea au venit toate celelalte, ca la plimbare! Nu era vina mea că ele m-au urmat.
Discuția începe într-o atmosferă relaxată, în timp ce cei doi stau pe canapea și privesc un film. Ea, aparent neutră, își drege vocea și intră direct în subiect:
–Ea: Iubitule, știi că m-ai bătut la cap de atâtea ori până acum… cum că… ți-ar plăcea să facem dragoste în trei?
El, surprins și vizibil entuziasmat, sare ca ars de pe canapea, ochii lui sclipind de nerăbdare:
–El: Da, da, așa e! Spune-mi că ai o surpriză pentru mine!
–Ea: Ei bine, visul tău e pe cale să se împlinească.
El aproape că uită să respire, ochii i se măresc, iar un zâmbet larg i se întinde pe față:
–El: WOW! Minunat! Cum o cheamă pe zeița care va veni?
Ea, cu un calm desăvârșit și un zâmbet enigmatic, răspunde scurt:
–Ea: Îl cheamă Mitică și, apropo, e zeu, nu zeiță.
O blondă intră sfioasă în biserică pentru spovedanie. Îşi aranjează părul în oglinda telefonului înainte să păşească în faţa confesorului, cu o expresie de vinovăţie amestecată cu o doză de mândrie greu de ascuns. Se aşază în confesional şi începe, aproape în şoaptă:
–Blonda: Părinte, am venit să mă spovedesc…
–Preotul: Spune, fiica mea, ce păcate ai pe suflet?
Blonda trage aer adânc şi, cu o voce care devine mai hotărâtă, mărturiseşte:
–Blonda: Părinte, am preacurvit…
Preotul, încercând să-şi păstreze calmul şi să rămână profesionist, întreabă:
–Preotul: Şi… de câte ori, fiica mea?
Blonda ridică din sprânceană, părând oarecum ofensată, şi răspunde direct, dar cu un zâmbet subtil:
–Blonda: Părinte, am venit să mă spovedesc, nu să mă laud!!
Bulă, mereu pus pe glume și combinații, îl prinde pe Ștrulă în fața magazinului, tocmai când acesta număra câteva bancnote. Se apropie, zâmbind viclean, și începe conversația:
–Bulă: – Ștrulă, ce faci, măi prietene? Te-ai îmbogățit?
–Ștrulă: – Ce îmbogățit, Bulă? Abia am strâns banii pentru factura la curent!
–Bulă: – Păi, hai să te ajut! Dă-mi 500 de lei și-ți fac o asigurare de n-ai mai văzut.
–Ștrulă: – Ce fel de asigurare, Bulă?
Bulă se apropie conspirativ, se uită în stânga și-n dreapta, apoi răspunde cu un aer serios:
–Bulă: – Te asigur că nu-i mai vezi înapoi!
