Înainte de plecarea în călătoria de nuntă, emoțiile sunt mari, iar casa freamătă de pregătiri. Mama, experimentată și grijulie, o trage pe fiică deoparte pentru o ultimă conversație privată. Se uită atent la ea, cu o privire complice, și îi spune pe un ton serios:
– Draga mea, știi că viața de cuplu e foarte importantă, așa că am și eu un sfat pentru tine. La cină, în fiecare seară, comandă-i o porție mare de raci. Se spune că asta îl va face să fie mai… viguros, să-i crească bărbăția. Tu înțelegi ce vreau să spun.
Fiica o privește surprinsă, dar și ușor amuzată, încercând să-și ascundă râsul.
– Mamă, chiar crezi în așa ceva? Racii? Bine, hai că o să încerc!
– Ascultă-mă, eu îți spun din experiență! Racii fac minuni. Tu să comanzi și o să vezi rezultate! îi spune mama cu încredere.
Zilele trec, luna de miere se desfășoară perfect, iar cuplul proaspăt căsătorit se întoarce acasă, radiind de fericire. Fiica, bucuroasă, se duce direct la mama ei să-i povestească despre călătorie.
Mama, nerăbdătoare și cu un zâmbet curioasă, o întreabă imediat:
– Ei, dragă, cum a fost? Ai făcut cum ți-am zis cu racii?
Fiica, încercând să-și stăpânească un zâmbet ironic, răspunde:
– Mamă, trebuie să-ți spun că toate poveștile astea cu racii sunt doar superstiții…
Mama o privește contrariată, ușor dezamăgită:
– Cum adică, superstiții? Nu a funcționat?
– Ei, dragă, cum a fost? Ai făcut cum ți-am zis cu racii?
Fiica, încercând să-și stăpânească un zâmbet ironic, răspunde:
– Mamă, trebuie să-ți spun că toate poveștile astea cu racii sunt doar superstiții…
Mama o privește contrariată, ușor dezamăgită:
– Cum adică, superstiții? Nu a funcționat?
– Aveți vreun animal vorbitor?
Vânzătorul, fără să clipească și ca și cum ar fi fost o întrebare absolut obișnuită, îi răspunde calm:
– Desigur, avem ceva mai special pentru dumneavoastră: o omidă vorbitoare!
Omul, uimit și totodată curios, ridică din sprâncene:
– O omidă… vorbitoare? Hmm, bine, o iau!
Entuziasmat, omul cumpără omida și se îndreaptă spre casă, gândindu-se că va impresiona pe toată lumea cu noul său animal de companie unic. Ajuns acasă, pregătește o cutiuță confortabilă pentru omidă, ca un adevărat proprietar responsabil. O așază delicat în cutiuță și, după ce stă un pic pe gânduri, se hotărăște să testeze capacitățile „speciale” ale omizii.
Se apleacă asupra cutiuței și spune cu o voce calmă:
– Vrei să mergi la plimbare?
Omida, însă, nu răspunde. Tace, parcă fără nicio intenție de a face vreo mișcare. Omul începe să fie ușor iritat și mai ridică puțin tonul:
– Vrei să mergi la plimbare?!
Liniște deplină din partea omizii. Omul, simțindu-se păcălit și din ce în ce mai frustrat, strigă acum din toți rărunchii:
– MERGI LA PLIMBARE??!!
Dintr-o dată, din cutiuță, se aude o voce micuță, dar clară, pe un ton resemnat:
– Nu striga bre, nu vezi că mă încalț?!
