Doi prieteni, vechi colegi de școală, se întâlnesc din întâmplare într-un parc după mulți ani. Nostalgia îi lovește instant, și își amintesc de vremurile când se distrau împreună fără nicio grijă. După câteva minute de discuții despre viața de atunci, unul dintre ei, curios din fire, îl întreabă pe celălalt despre cum i-a mers viața de când nu s-au mai văzut.
— De când nu te-am mai văzut, Fane! Ce mai faci omule? întreabă el, vizibil emoționat că își revede prietenul după atât de mult timp.
Fane, vizibil mulțumit și relaxat, răspunde zâmbind larg:
— Ei, bine, m-am însurat!
Prietenul său face ochii mari și, curios, întreabă mai departe:
— Cu cine?
— Cu nevastă-mea, bineînțeles!, răspunde Fane, ca și cum ar fi fost evident, iar gluma îi strălucea pe buze.
Prietenul, amuzat, dar totuși neînțeles, continuă discuția, încercând să clarifice lucrurile:
— Bine, bine, dar cine e nevastă-ta?
— O fată, răspunde Fane simplu, ridicând ușor din umeri, ca și cum răspunsul ar fi trebuit să fie clar pentru oricine.
Prietenul, cu o expresie mai confuză decât înainte, nu poate rezista să nu continue:
— Păi ai mai pomenit tu pe cineva căsătorit cu un bărbat?
Fane, aruncând o privire ironică și cu un zâmbet șiret pe față, răspunde imediat:
— Daaa, pe nevastă-mea!
Se întâlnesc doi prieteni pe o stradă aglomerată din oraș. Unul dintre ei, Ion, era vizibil abătut, cu privirea pierdută și mersul apăsat, în timp ce celălalt, Mihai, plin de viață și relaxat, se apropie de el, surprins de starea lui.
— Ce e cu tine, omule? De ce ești așa negru de supărare?, întreabă Mihai îngrijorat, punându-i mâna pe umăr.
Ion oftează adânc, uitându-se în gol, de parcă ar fi purtat în suflet greutatea lumii întregi:
— Aseară m-a sunat soțul fostei mele soții…
Mihai ridică o sprânceană, deja intrigat:
— Ei, și ce? Ce vrea de la tine?
— Mi-a făcut un scandal monstru, omule! Zicea că în toți cei zece ani cât am fost însurat cu nevastă-sa, nu am fost în stare să o învăț măcar să facă o supă!
Mihai se oprește brusc, surprins de ceea ce aude, și izbucnește într-un hohot scurt de râs, dar repede își reia postura serioasă văzând cât de afectat e Ion.
— Și? Ce-ai răspuns la asta?
Ion își trece mâna peste frunte și continuă cu un aer de deznădejde:
— N-am mai apucat să zic nimic! Atât de tare țipa la mine, că mi-a crăpat obrazul de rușine.
