Doi tineri studenți stăteau timizi pe o bancă în parc, fiecare pierdut în gândurile sale. Atmosfera era liniștită, acompaniată doar de ciripitul discret al păsărilor și foșnetul frunzelor mângâiate de vânt.
Băiatul, cu mâinile înfipte adânc în buzunare, încerca să își adune curajul. Arunca din când în când priviri furișe către fată, încercând să citească în expresia ei dacă ar fi deschisă la o invitație mai îndrăzneață.
Timpul părea să stea pe loc, iar tăcerea devenea tot mai apăsătoare. După aproape o oră de stat pe bancă, băiatul își drege vocea, trage aer adânc în piept și, cu glas tremurat, rupe tăcerea:
— Știi… vreau să-ți spun ceva, dar nu aș vrea să par prea îndrăzneț.
Fata îl privește curioasă, zâmbind ușor încurajator:
— Ce anume? Spune, te ascult.
El își joacă mâinile, clar emoționat, și, după câteva secunde de ezitare, murmurează aproape șoptit:
— Nu vrei… nu vrei să mergem la mine în apartament?
Fata, surprinsă de invitația neașteptată, ridică o sprânceană, apoi își pleacă privirea gânditoare. După câteva clipe, zâmbește larg și spune pe un ton amuzat, dar ferm:
— Vreau să-ți spun că nici în ruptul capului nu aveam de gând… dar acum m-ai convins!
Soția intră hotărâtă în sufragerie, unde soțul stătea relaxat pe canapea, uitându-se la un meci de fotbal. Cu mâinile în șold și o privire care nu anunța nimic bun, începe conversația:
— Dragul meu, am două vești pentru tine. Una bună și una proastă.
Soțul, fără să-și desprindă ochii de ecran, răspunde calm:
— Spune-le, dar începe cu cea bună, ca să îmi păstrez buna dispoziție!
Soția, vizibil iritată de atitudinea lui, îi taie orice urmă de relaxare:
— Te părăsesc.
Soțul, surprins de răspuns, își mută atenția de la televizor la ea și, cu un zâmbet forțat, încearcă să-și revină:
— Așa… Și vestea proastă?
